vechime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vechi + suf. -ime)

1. faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi.
2. numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție.
3. vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie.

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.

arhaitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. arcaicità)

1. caracter, calitate a ceea ce este arhaic; arhaicitate, vechime.

bimilenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bimillénaire)

1. cu o vechime, o durată de două mii de ani.

decan 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. decanus, germ. Dekan)

1. s. m. (ant.) decurion.
2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocaţi, care conducea baroul.
4. conducător, şef ecleziastic în biserica anglicană.
5. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care deţine conducerea unei facultăţi.

gradaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradation, lat. gradatio)

1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.

patină 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patine)

1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime.
2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune.