Dictionar

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

centroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza.
 

circumpolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumpolaire)

1. în jurul, în vecinătatea polilor.
2. (despre aștri) apropiat de Steaua Polară.
 

gravita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. graviter)

1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației.
2. (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta.
3. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva.
 

harpie /harpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harpie)

1. (mit.) monstru cu corp și cap de femeie, cu aripi de pasăre și gheare de leu.
2. (fig.) femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață.
3. specie de vultur din America de Sud și Centrală, răpitor puternic și feroce, care trăiește în pădurile din vecinătatea apelor.
 

interferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interférence)

1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite.
3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.