Dictionar

vehicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. véhicule, lat. vehiculum)

1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă.
2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector.
3. mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor.
4. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre.
 

aerovehicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérovehicul)

1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.
 

autovehicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autovéhicule)

1. vehicul cu tracţiune mecanică proprie.
 

electrovehicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + vehicul)

1. vehicul cu motor electric.
 

minivehicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mini-véhicul)

1. vehicul de dimensiuni mici.
 

vehicula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. véhiculer)

1. a transmite, a difuza, a face să circule.
 

vehicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. véhiculaire)

1. referitor la vehicule.
2. limbă ~ă = limbă care serveşte comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu.
 

aeroamfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroamphibie)

1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigaţia aeriană şi pe apă.
 

aeroautomobil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + automobil)

1. vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului prin o pernă de aer.
 

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
 

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
 

aerodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodyne)

1. vehicul aerian mai greu decât aerul.
 

aeroglisor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroglisseur)

1. vehicul autopropulsat pe pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei; hovercraft; naviplan.