autotransport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. автотранспорт)

1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.

biotransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + transport)

1. noțiune cuprinzând vehiculele puse în mișcare prin forța musculară a omului.

carambol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. carambole)

1. (la biliard) bilă roșie.
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.

compostor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composteur)

1. aparat cu litere sau cifre interșanjabile cu care se marchează, se datează documente.
2. dispozitiv pentru perforat bilete în vehiculele cu autotaxare.

gazificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazéificateur)

1. dispozitiv pentru trecerea în stare gazoasă a gazelor lichefiate, folosit în vehiculele spațiale.

liră 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lyre, lat., gr. lyra)

1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor.
2. (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice).
3. dispozitiv în formă de liră, care permite dilatarea unei conducte.
4. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică.
5. element decorativ în formă de liră, în mobila Biedermeier.