OK
X
augment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum)
1.
vocală
adăugată,
în
unele
limbi,
înaintea
unei
forme
verbale
pentru
a
marca
o
acțiune
trecută.
conativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conatif)
1.
(filosofie)
legat
de
conație,
impuls
care
determină
un
act,
un
efort;
referitor
la
activitate,
la
procesele
de
voință;
volitiv.
2.
(despre
forme
verbale)
care
exprimă
ideea
de
efort.
deliberativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délibératif, lat. deliberativus)
1.
care
deliberează.
2.
vot
~
=
drept
pe
care
îl
are
o
adunare
sau
un
membru
al
ei
de
a
hotărî
ceva
prin
vot.
3.
despre
forme
verbale,
(construcții)
care
exprimă
indecizia
subiectului.
directiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. directif)
1.
care
dirijează
o
activitate
sau
un
sector
de
activitate.
2.
referitor
la
o
anumită
direcție;
direcțional.
3.
(despre
antene)
care
emite
într-o
singură
direcție;
direcțional.
4.
(tehn.)
care
are
direcție
fixă.
5.
(despre
forme
verbale)
care
poate
provoca
o
acțiune
sau
o
reacție
auditorului,
către
care
este
orientată
comunicarea.
distorsiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. distorsion, lat. distorsio)
1.
deformare
a
unei
imagini,
a
unei
unde
sau
a
unui
semnal
audio,
datorată
imperfecțiunii
sistemelor
de
înregistrare,
de
transmitere
sau
redare.
2.
modificare
a
repartiției
câmpului
magnetic
de
sub
polii
de
excitație
ai
unei
mașini
de
curent
continuu,
produsă
de
reacția
indusului.
3.
deplasare
sistematică
a
unui
rezultat
prin
metode
statice
de
la
valoarea
reală.
4.
torsiune
a
expresiei
verbale,
a
gândirii,
în
schizofrenie.
gnomic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gnomique, gr. gnomikos)
1.
care
exprimă
adevăruri,
legi
morale
sub
formă
de
sentințe
sau
maxime.
2.
(despre
timpuri
verbale)
care
exprimă
o
acțiune
ce
se
îndeplinește
indiferent
de
timp.
3.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
timp
verbal
sau
un
mod
folosit
pentru
a
exprima
o
idee
generală.