Dictionar

verde

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT viridis
2. FR vert
3. EN green
4. DE grün
5. RU зелёный
6. HU zöld
 

foc verde

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. feu vert)

1. culoarea semaforului care indică că trecerea este autorizată.
2. (prin ext.) permisiunea, de a începe, de a întreprinde ceva; autorizație, acord.
3. (var.) (prin elipsă) verde.
 

gălbui-verde

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT xanthochlorus
2. FR jaunâtre-vert
3. EN yellowish-green
4. DE gelblich grün
5. RU жёлто-зелёный
6. HU sárgászöld
 

verde ca iarba

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT graminicolor; herbeus; herbicolor
2. FR vert comme l’herbe; couleur de l’herbe
3. EN grass-green; herb-green
4. DE grasgrün; grasfarbig
5. RU зелёный кaк трaвa; трaвяно-зелёный
6. HU fűzöld
 

verde închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT atrovirens; atroviridis; perviridis; saturateviridis
2. FR noirâtre vert; vert foncé
3. EN dark green; blackishgreen; deep-green
4. DE dunkelgrün; schwarzgrün; sattgrün
5. RU тёмно-зелёный; нaсыщеннозелёный
6. HU sötétzöld
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

acloropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.
 

aconit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag.
 

actinolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinolithe)

1. piatră strălucitoare verde, cu cristale alungite radiale.
 

actinot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinote)

1. amfibol verde, cu cristale alungite, în şisturile cristaline.