OK
X
adevărat; real; veritabil
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
verus
2.
FR
vrai
3.
EN
true;
real;
genuine
4.
DE
echt;
wahr;
wahrhaft;
wirklich
5.
RU
истинный;
нaстоящий
6.
HU
valós;
igazi;
valódi
veritabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. véritable)
1.
conform
cu
adevărul;
adevărat,
real;
autentic.
2.
pur,
neamestecat
cu
nimic.
genuin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. genuinus)
1.
care
nu
a
suferit
alterări,
modificări,
manipulări;
natural,
veritabil,
pur.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
sinceritate
și
spontaneitate.
marca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. marquer, germ. markieren)
1.
a
însemna
(un
obiect,
un
animal)
pentru
a(-l)
recunoaște;
(spec.)
a
însemna
(un
obiect
de
aur,
de
platină
etc.)
pentru
a
garanta
că
este
veritabil.
2.
(fig.)
a
indica,
a
dovedi;
a
arăta,
a
proba.
3.
a
remarca;
a
sublinia.
4.
a
delimita
un
teren,
o
cale
rutieră
sau
navigabilă
etc.
5.
(sport)
a
supraveghea
pe
unul
sau
pe
mai
mulți
jucători
din
echipa
adversă
spre
a-i
împiedica
să
întreprindă
acțiuni
ofensive.
6.
a
înscrie
unul
sau
mai
multe
puncte
într-o
competiție
etc.
pur, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. purus, fr. pur)
1.
(despre
corpuri)
curat,
neamestecat.
2.
nestricat,
nealterat,
neviciat.
3.
fără
pete;
imaculat,
clar,
limpede.
4.
(fig.)
neprihănit,
nevinovat.
5.
veritabil,
autentic,
adevărat.
6.
(fil.
idealistă)
desprins
de
realitatea
materială.
drept 1
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. directus)
1.
care
are
o
poziție
orizontală
(față
de
un
punct
de
reper);
neted,
orizontal,
plan.
2.
care
este
potrivit
(conform)
cu
anumite
reguli
sau
cu
anumite
cerințe
si:
bun,
corect,
riguros;
(pex)
care
nu
favorizează
pe
cineva
sau
ceva;
imparțial,
obiectiv.
3.
cuvenit.
4.
fem.
(reg)
virgină.
5.
împărțit
echitabil.
6.
unghi
~
=
unghi
format
de
două
drepte
perpendiculare
una
pe
cealaltă.
7.
veritabil.
8.
(d.
construcții,
obiecte
etc.)
care
se
află
în
partea
sau
în
direcția
mâinii
drepte
a
unei
persoane
orientate
cu
fața
în
aceeași
direcție
cu
obiectul.
9.
(d.
cursuri
de
apă
sau
d.
malurile
lor)
care
se
află
pe
partea
sau
în
direcția
mâinii
drepte
a
unei
persoane
așezate
cu
fața
în
direcția
cursului
unei
ape.
10.
(d.
părți
ale
îmbrăcămintei)
care
corespunde
părții
drepte
a
corpului.
11.
(fig;
d.
privire)
care
este
fără
ascunzișuri;
deschis,
direct.
12.
(pop;
d.
oameni)
care
este
legat
de
cineva
printr-un
grad
apropiat
de
rudenie
(în
linie
ascendentă
sau
descendentă).
13.
(d.
drumuri,
căi,
etc.)
care
reprezintă
cea
mai
mică
distanță
între
două
puncte,
fără
ocolișuri;
(pop)
oblu.
14.
(d.
haine)
care
are
o
croială
simplă.
15.
(d.
lucruri,
ființe,
părți
ale
lor
etc.)
care
are
o
poziție
verticală
(față
de
un
punct
de
reper).
16.
(d.
oameni)
care
trăiește
și
acționează
conform
dreptății,
adevărului,
omeniei
si:
cinstit,
integru.
17.
(d.
obiecte
cu
formă
alungită)
care
nu
prezintă
curburi
sau
cotituri;
(pop)
oblu,
regulat.
18.
(d.
organe
sau
părți
ale
corpului)
așezat
în
partea
opusă
părții
corpului
omenesc
în
care
se
află
inima.
19.
(d.
părți
ale
corpului
la
om
sau
la
animale)
care
are
o
formă
(sau
este
într-o
poziție)
corectă,
normală,
fără
defecte.
20.
(d.
sentimente,
manifestări
ale
oamenilor)
care
reflectă
sinceritate.
21.
(d.
simptome,
boli
etc.)
care
apare,
care
se
manifestă
etc.
în
partea
dreaptă
a
corpului
sau
a
unui
organ.
22.
(d.
suprafețe)
neted.
23.
(d.
terenuri
înclinate,
forme
de
relief
sau
părți
ale
lor)
aproape
vertical;
abrupt,
escarpat,
povârnit.
24.
(d.
viață)
care
este
în
conformitate
cu
normele
moralei;
etic,
moral.
25.
(fig;
d.
acțiuni
ale
omului
sau
d.
noțiuni
abstracte)
care
este,
se
face
etc.
potrivit
dreptății
și
adevărului;
bun,
cinstit,
întemeiat,
just.
26.
(grm;
înv)
complement
~
=
complement
direct.
27.
(în
limbajul
bisericesc)
cuvios;
(pex)
auster.
28.
(înv)
devotat.
29.
(înv)
nevinovat.
30.
(literă)
care
are
tăietura
verticală.