Dictionar

vertebrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vertébré/s/)

1. adj. cu coloană vertebrală și schelet osos intern.
2. s. n. pl. încrengătură de animale care au corpul cu simetrie bilaterală, prevăzut cu schelet osos sau cartilaginos intern, al cărui ax principal îl constituie coloana vertebrală.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

acropodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropode)

1. partea terminală a membrelor la vertebrate.
 

agnatostomi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (germ. Agnathostomen)

1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
 

amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.
 

amniote

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amniotes)

1. vertebrate al căror embrion are amnios și alantoidă.