Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. veste)
1. jachetă scurtă, fără guler şi fără mâneci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Avesta)
1. colecţie de texte sacre mazdeene, atribuite lui Zoroastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestale, lat. vestalis)
1. (la romani) preoteasă a zeiţei Vesta, care întreţinea focul sacru în templul acesteia.
2. femeie virtuoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestalies, lat. vestalia)
1. (ant.) serbări în cinstea zeiţei Vesta, celebrate de romani la 15 iunie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avestique)
2. limba ~ă (şi s. f.) = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărţile Avestei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boléro)
1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.
2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carmagnole)
1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.
2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei franceze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hoqueton)
1. vestă de pânză groasă pe care o purtau ostaşii (arcaşi medievali).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. liseuse)
1. un fel de bolerou purtat de femei peste cămaşa de noapte.
2. îmbrăcăminte care acoperă umerii și bustul, pe care femeile o purtau pentru a citi în pat; vestă de femeie, caldă și ușoară, pentru citit în pat etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. sacerdotessa)
1. (antichitate) femeie implicată și consacrată cultelor și ritualurilor păgâne; vestală.
2. femeie care îndeplinea, în antichitate, funcții sacerdotale; preoteasă.