Rezultate secundare (Vigoarea,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agérasie)
1. aparenţă tinerească la o persoană în vârstă.
2. starea unui bătrân care are vigoarea tinereţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. fineţe de gust, măsură, eleganţă, puritate de stil şi de limbă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. atrophier)
1. refl. a suferi o atrofie; a-şi pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)
1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.
2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.
3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.
4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.
5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.
6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.
7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. édulcoration)
1. acțiunea de a edulcora; rezultatul acestei actiuni; edulcorare.
2. adăugarea unei cantități de zahăr, miere sau sirop la o substanță pentru a o îndulci sau a-i masca aroma, sau pentru a face plăcută o substanță fără gust.
3. (figurat) acțiunea de a atenua vigoarea unei ființe sau a unui lucru; rezultatul acestei acțiuni.
4. (var.) (înv.) edulcorațiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. revigorer)
1. a reda vigoarea; a înviora.