Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désintoxication)
1. acțiunea de a (se) dezintoxica; rezultat al acestei acțiuni; dezintoxicare, dezintoxicat.
2. (med.) eliminarea otrăvurilor, toxinelor, prezente în organism; tratament care vizează să vindece o intoxicație.
3. (fig.) lupta împotriva inculcării dăunătoare sau morbide.
4. (antonime) intoxicație, (înv.) intoxicațiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)
2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.
3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.
4. cleric care a primit puterea de a exorciza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)
1. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal.