Dictionar

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.
 

colocviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colloquium)

1. convorbire, discuție (științifică); simpozion.
2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc.
 

coluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)

1. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare.
 

compluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. compluvium)

1. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie.
 

deluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diluvium)

1. material detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire.
 

diluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. diluvium)

1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop.
2. pleistocen.
 

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 

agradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. aggradation)

1. înălțare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeței reliefului prin depuneri de materiale.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

almandin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanadin)

1. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă.
 

aluvial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alluvial)

1. referitor la sau produs de aluviuni; aluvionar.
2. sol ~ = sol sedimentar care provine (sau/și încă se dezvoltă) din aluviuni.
 

aluviona

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. alluvionner)

1. (despre un curs de apă) a depune aluviuni.
2. a crește un teren prin acumularea de aluviuni.