Dictionar

mezza-voce

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mezza voce)

1. (muz.) cu jumătate de posibilitățile vocii.
 

portavoce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. portavoce)

1. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon.
 

sotto-voce

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. sotto-voce)

1. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută.
 

voceratrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voceratrice)

1. (în Corsica) bocitoare.
 

acompania

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accompagner)

1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale.
2. a însoți pe cineva.
 

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
 

acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
 

afon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)

1. (și s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simț muzical.
3. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă.
 

altist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Altist, fr. altiste)

1. persoană cu voce de alto.
2. instrumentist care cântă la violă.
 

alto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. alto)

1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.