Dictionar

 

voiaja

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. voyager)

1. a se deplasa, de obicei pe o distanță mare, a merge dintr-un loc în altul, a face o călătorie, un parcurs; (înv.) a voiajarisi.
2. (var.) (înv.) a voiagea.
 

voiajarisi

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (voiaja + -arisi)

1. a face una sau mai multe călătorii, a se deplasa în general pe o distanță mare; a voiaja.
 

voiajor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voyageur)

1. călător.
2. ~ comercial = comis voiajor.
 
 
 

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
 
 

albatros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albatros)

1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat.
 

amaxomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. amaxomanie)

1. pasiune pentru vehicule.
2. nevoia obsesivă de a fi în vehicule.