Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afro-asiatique)
1. referitor la Africa şi Asia.
2. (lingv.) se referă la familia de limbi vorbite în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
3. compus din reprezentanți din Africa și Asia.
4. referitor la persoanele asiatice de origine africană.
5. referitor la persoanele africane de origine asiatică.
6. comun Africii și Asiei, din punct de vedere politic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alsacien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia.
2. (s. n.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia.
3. adj. lup ~ (şi s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. amérindien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii băştinaşe din America; indian, piei roşii.
2. (s. f.) ansamblu de limbi vorbite de amerindieni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)
1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.