cultism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cultisme)
Etimologie: (fr. cultisme)
1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.