Dictionar

Rezultate secundare (Vorbită):

Afgan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.

3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.


Afrikaans

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. afrikaans)

1. limbă de origine olandeză, vorbită de afrikanderi.

2. limba germanică destul de apropiată de olandeză, vorbită în Africa de Sud, unde are statut de limbă oficială, și în Namibia (și, într-o măsură mai mică, Botswana, Zambia și Zimbabwe).


Ainu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populaţii din arhipelagul nipon.


Akkadian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. akkadien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad.

2. (s. f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria.


Albanez, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.

2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.


Algonkin, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Algonkin /indianer/)

1. adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord

2. (s. f.) limbă vorbită de algonkini.