Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bengali)
1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (prob. ciocle[jel] + [vrăbe]te)
1. (ornit.) pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; cioclejel, vrabie, vrăbete.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (pasăre + -ioară)
1. (ornit.) pasăre (mică); păsărică.
2. (ornit.) vrabie (mică); vrăbiuță.
3. (fig.; fam.) apelativ dezmierdător pentru o fată (mică și veselă); păsărea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vrabie + -uță)
1. diminutiv al lui vrabie; vrabie (mică); vrăbioară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vrabie + -ioară)
1. (ornit.) diminutiv de la vrabie; vrăbiuță; pui de vrabie.
2. bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne.