Dictionar

activant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. activateur)

1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.
 

bonvivant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bon vivant)

1. persoană jovială care apreciază plăcerile vieții, în special mâncarea și băutura bună; om vesel, chefliu.
 

braișvanț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Breitschwanz)

1. blană mătăsoasă obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere.
 

en-avant

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. en-avant)

1. greșeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna.
 

kilocuvânt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (kilo- + cuvânt)

1. (inform.) multiplu al cuvântului, egal cu 1024 de cuvinte.
 

lavant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. lavande)

1. (bot.) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă, levănțică.
 

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
 

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.
 

abrevia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
 

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).