Dictionar

aucțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Auction, lat. auctio)

1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.
 

baisse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baisse)

1. speculație la bursă practicată la operațiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.
 

boicota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boycotter)

1. a aplica un boicot; a nu mai face comerț cu o companie, o țară etc. pentru a exercita presiuni asupra acesteia.
2. a refuza în mod colectiv cumpărarea și/sau vânzarea unui produs (adeseori în semn de protest).
3. a refuza în mod colectiv de a participa la o acțiune publică, pentru a determina eșecul acesteia.
 

client, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.
 

ofertă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere.
2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare.
 

prohibi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prohiber, lat. prohibere)

1. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri).