Dictionar

Rezultate principale (Zero):

Zero

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zéro)

1. număr în sistemul numeric înainte de unu.

2. simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori.

3. (fig.) om de nimic; nulitate.

4. valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi.

5. (adj.; despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență.


Rezultate secundare (Zero):

Zerotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zérotage)

1. determinarea punctului zero al termometrelor, precum şi verificarea ulterioară a acestora.


Zerovalent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zérovalent)

1. (despre elemente chimice) care nu se poate combina cu nici un element.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Agonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)

1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.


Agonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.

2. (fiz.) curbă = linie de declinație magnetică zero; agonă.


Anula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desfiinţa.

2. a egala cu zero o expresie matematică.


Criologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryologie)

1. studiul legilor de congelare a soluţiilor.

2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obţinere a temperaturilor joase, proprietăţile corpurilor şi fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică.

3. tehnica îngheţării organismului.


Criomagnetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryomagnetique)

1. (fizică) se referă la fenomenele magnetice observate la temperaturi extrem de scăzute, în general apropiate de zero absolut (-273,15 °C); referitor la criomagnetism.