Dictionar

bibazic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibasique)

1. (despre acizi) care conține doi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal; dibazic.
2. acid ~ = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal.
 

dibazic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dibasique)

1. (despre acizi) care posedă două funcţii bază; bibazic.
 

eurisinuzic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT eurysynusicus
2. FR eurysynusique
3. EN eurysynusic
4. DE eurysynusisch; gesellschaftsvag
5. RU эврисинусический
6. HU euriszinuzikus, széleskörű elterjedésű különböző fitocönózisokban
 

heterofazic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT heterophasicus
2. FR hétérophasique
3. EN heterophasic
4. DE heterophasisch
5. RU rетерофaзный
6. HU heterofázikus
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

ablaţiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
 

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
 

acatamatezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

acenestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acenesthesia)

1. absenţa sentimentului de existenţă fizică, în demenţe.