abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

afloriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafață, datorită eroziunii.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

cementație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cémentation)

1. cementare.
2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului.
3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.

decoperta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. discopertare)

1. a desface acoperișul unei construcții.
2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile.
3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.

decopertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după it. discoperta)

1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.
2. desfacere a acoperișului unei construcții.
3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).
4. (var.) descopertă.