Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cartésien)
1. I. care aparține cartezianismului, privitor la cartezianism.
2. care îl are ca autor sau origine pe Descartes, care este formulat de el.
3. coordonate ~ene = sistem de numere care definesc poziţia unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa şi ordonata).
4. nomogramă ~ă = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
5. II. adept al cartezianismului.
6. cel care a adoptat doctrina lui Descartes.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dravidien)
1. individ dintr-un grup de populaţii negre din sudul Indiei.
2. limbi ~ene = familie de limbi vorbite în sudul Indiei şi în nordul Ceylonului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éthiopien)
2. limbi ~ene = limbi semitice din Etiopia şi Eritrea, cu excepţia arabei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hert-zien)
1. referitor la undele electromagnetice radio.
2. unde ~ene = unde electromagnetice care transmit semnalele radiofonice; cablu ~ = sistem de transmisie prin unde hertziene a mesajelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. himalayen)
2. limbi ~ene = limbi din familia tibeto-birmană vorbite în regiunile învecinate cu Himalaia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. icarien)
1. referitor la Icar(ia) (Grecia).
2. jocuri ~ene = exerciţii acrobatice de voltijă.