Dictionar

Rezultate secundare (~ie):

Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Australian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. australien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia.

2. adj. care aparţine Australiei.

3. limbi ~iene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de austroneziană şi papua.


Cominatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.

2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.


Compromisoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compromissoire)

1. în legătură cu un compromis.

2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.

3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează fie rezolvate de arbitri.

4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.


Executoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutoire, lat. exsecutorius)

1. (jur.) care trebuie executat.

2. formulă ~ie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; titlu ~ = act investit cu formulă executorie.


Rotatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rotatoire)

1. care are o mișcare de rotație sau care se referă la această mișcare.

2. (fizică) putere ~ie = proprietatea anumitor substanțe de a roti cu un anumit unghi planul de polarizare al unei raze polarizate rectiliniu care le traversează.