OK
X
muieret, ~uri
Parte de vorbire:
s.n. (înv. și pop.; azi depr.)
Etimologie: (muiere + -et)
1.
mulțime,
grup
de
femei;
muierime.
2.
(la
pl.)
femei.
muline
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. moulinet)
1.
(scrimă)
mișcare
de
rotație
rapidă
(cu
spada,
cu
floreta).
2.
a
face
~uri
=
a
da
unui
baston,
unei
săbii
o
mișcare
de
rotație
rapidă.
onor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. honneur)
1.
s.
n.
semn
exterior
de
cinstire,
de
stimă,
de
prețuire
deosebită
pentru
cineva;
(p.
ext.)
rang,
demnitate.
2.
(mil.)
a
da
~ul
=
a
prezenta
arma
în
semn
de
salut
la
primirea
unui
șef,
la
parăzi
etc.;
a
face
~urile
(casei)
=
a-și
îndeplini
îndatoririle
de
gazdă.
3.
s.
m.
nume
dat
cărților
celor
mai
mari,
la
unele
jocuri.
sport
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. sport)
1.
activitate
fizică,
cel
mai
adesea
în
aer
liber
și
care
necesită
în
general
antrenament,
care
se
exercită
sub
forma
unui
joc
sau
a
unei
competiții,
conform
regulilor
specifice;
(prin
meton.)
practica
acestei
activități.
2.
ansamblu
de
exerciții
fizice
și
de
jocuri
practicate
metodic,
pentru
întărirea
corpului
și
pentru
a
educa
voința,
curajul,
inițiativa
etc.;
fiecare
dintre
exercițiile
sau
jocurile
din
acest
ansamblu.
3.
activitate
fizică
în
aer
liber
de
natură
mai
mult
sau
mai
puțin
sportivă.
4.
fiecare
dintre
formele
particulare
și
reglementate
ale
acestei
activități.
5.
competiție
în
care
se
întrec
persoane
sau
echipe.
6.
(prin
extensie)
spectacol
sportiv.
7.
~uri
aeriene
=
sporturi
legate
de
aviație.
8.
~uri
atletice
și
gimnice
=
sporturi
care
fac
apel
la
dinamismul
mișcărilor
fundamentale
și
care
caută
perfecțiunea
în
înlănțuirea
mișcărilor
complexe.
9.
~uri
de
atac,
de
luptă,
de
apărare
=
sporturi
în
care
un
concurent
se
opune
altuia,
fără
armă
(ca
la
box,
lupte
sau
judo)
sau
cu
o
armă
(ca
la
scrimă).
10.
~uri
ecvestre,
hipice
=
sporturi
de
viteză
și/sau
îndemânare
efectuate
de
cai
și
de
călărețul
lor.
11.
~uri
cu
motor
=
sporturi
în
care
efortul
este
aplicat
mașinii
acționate
de
un
motor
autonom.
12.
~uri
montane
=
sporturi
practicate
la
munte
(schi,
săniuș,
alpinism).
13.
~uri
de
iarnă
=
sporturi
montane
care
necesită
zăpadă,
gheață.
14.
~
cerebral
=
joc
care
necesită
abilități
intelectuale.
15.
~ul
minții
=
șah.
16.
(loc.
adj.)
de
~
=
sportiv.
17.
(adjectival)
care
este
specific
unui
sportiv
(ex.
haină
sport).
veac
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sl. věkŭ)
1.
interval
de
timp
de
o
sută
de
ani
(socotit
de
obicei
de
la
unitate
până
la
completarea
unei
sute);
secol,
(înv.)
secul.
2.
interval
lung
de
timp;
interval
de
timp
socotit,
în
mod
subiectiv,
drept
mare.
3.
(la
pl.;
în
forma
veci)
veșnicie,
eternitate.
4.
(pop.
și
fam.)
viață,
existență,
trai.
5.
(reg.)
mers
al
vremii,
stare
meteorologică.
6.
~ul
de
mijloc
=
evul
mediu;
~
de
aur
=
perioadă
istorică
de
înflorire
a
vieții
materiale
și
culturale.
7.
(expr.)
a-și
face
(sau
a-și
duce,
a-și
trece,
a-și
petrece)
~ul
=
a
trăi
(într-un
anumit
fel).
8.
(loc.
adj.
și
adv.)
din
~
sau
de
~uri
=
(care
există,
s-a
întâmplat
etc.)
de
foarte
multă
vreme,
din
moși-strămoși.
9.
(loc.
adj.)
de
veci
=
etern,
veșnic.
10.
(loc.
adv.)
în
veci
sau
(în)
~
de
~
etc.
=
pururea,
întotdeauna,
mereu;
(în
construcții
negative)
niciodată,
nicicând;
pe
veci
=
pentru
totdeauna.
neajuns
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (ne- + ajuns)
1.
greutate,
dificultate,
neplăcere,
necaz.
2.
lipsă,
scădere;
defect,
cusur;
dezavantaj.
3.
a-i
face
cuiva
~uri
=
a-i
cauza
neplăceri,
a-l
șicana.
4.
(înv.
și
reg.)
neagiuns.
joc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. jocus)
1.
divertisment,
activitate
cu
reguli,
care
poate
fi
făcută
singură
sau
în
grup,
pentru
distracție.
2.
activitate
distractivă,
supusă
sau
nu
regulilor,
practicată
de
copii
într-un
mod
dezinteresat
și
de
adulți
în
scopuri
lucrative
sau
nu.
3.
~
de
societate
=
distracție
într-un
grup
de
persoane
care
constă
din
întrebări
și
răspunsuri
hazlii
sau
din
dezlegarea
unor
probleme
amuzante.
4.
~
de
cuvinte
=
glumă
bazată
pe
asemănarea
de
sunete
dintre
două
cuvinte
cu
înțeles
diferit;
calambur.
5.
dans
popular,
horă;
(prin
ext.)
petrecere
populară
la
care
se
dansează;
melodie
după
care
se
joacă.
6.
(fig.)
mișcare
rapidă
și
capricioasă
(a
unor
lucruri,
imagini
etc.);
tremur,
vibrație.
7.
competiție
sportivă
(de
fotbal,
de
baschet
etc.),
întrecere
sportivă,
partidă
între
două
echipe.
8.
mod
specific
de
a
juca,
de
a
se
comporta
într-o
întrecere
sportivă.
9.
(tenis)
fiecare
dintre
diviziunile
setului;
game,
ghem.
10.
acțiunea
de
a
interpreta
un
rol
într-o
piesă
de
teatru;
felul
cum
se
interpretează.
11.
~
de
scenă
=
totalitatea
mișcărilor
și
atitudinilor
unui
actor
în
timpul
interpretării
unui
rol.
12.
(în
special)
activitate
în
care
se
mizează
bani
în
speranța
de
a
câștiga
mai
mult.
13.
~
de
noroc
=
distracție
cu
cărți,
cu
zaruri
etc.
care
angajează
de
obicei
sume
de
bani
și
care
se
desfășoară
după
anumite
reguli
respectate
de
parteneri,
câștigul
fiind
determinat
de
întâmplare
sau
de
calcul.
14.
~
de
cuvinte
=
efect
verbal,
cu
caracter
de
glumă,
obținut
prin
îmbinarea
unor
cuvinte
asemănătoare
ca
formă
dar
deosebite
ca
sens.
15.
(loc.)
bătaie
de
~
=
batjocură.
16.
(expr.)
a
juca
un
~
mare
(sau
periculos)
ori
a-și
pune
capul
(sau
viața,
situația
etc.)
în
~
=
a
întreprinde
o
acțiune
riscantă.
17.
(expr.)
a
descoperi
(sau
a
pricepe)
~ul
cuiva
=
a
surprinde
manevrele
sau
intențiile
ascunse
ale
cuiva.
18.
(expr.)
a
face
~ul
cuiva
=
a
servi
(conștient
sau
nu)
intereselor
cuiva.
19.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
se
afla
într-o
situație
critică,
a
fi
în
primejdie.
20.
(expr.)
a-și
bate
~
de
cineva
=
a
lua
în
râs
pe
cineva.
21.
(expr.)
a
intra
în
~
=
a
participa,
a
interveni.
22.
(expr.)
a
conduce
~ul
=
a
obține
avantajul
într-o
anumită
situație.
23.
(expr.)
~urile
sunt
făcute
=
(fig.)
nu
mai
este
nimic
de
făcut.
24.
(concr.)
totalitatea
obiectelor
care
formează
un
ansamblu,
un
set
folosit
la
practicarea
unui
joc.
25.
(tehn.)
deplasare
relativă
pe
o
direcție
dată
între
două
piese
asamblate,
considerată
față
de
poziția
de
contact
pe
direcția
respectivă.
26.
model
simplificat
și
formal
al
unei
situații,
construit
pentru
a
face
posibilă
analiza
pe
cale
matematică
a
acestei
situații.
27.
teoria
~urilor
=
teorie
matematică
a
situațiilor
conflictuale,
în
care
două
sau
mai
multe
părți
au
scopuri,
tendințe
contrare.
28.
(muz.;
în
sintagma)
~
de
clopoței
=
glockenspiel.