Dictionar

Rezultate secundare (îmbină):

îmbinat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îmbina)

1. care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat.


Yohimbină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. yohimbine)

1. alcaloid din scoarţa unui arbore din Africa de vest, care acţionează asupra sistemului nervos simpatic contrar adrenalinei.


Analogrif

Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)

1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.


Anastomoza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anastomoser)

1. tr. a practica o anastomoză.

2. refl. a se îmbina prin anastomoză.


Armonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.

2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.

3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.

4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.

5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.


Asambla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assembler)

1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente.

2. (inform.) a efectua o asamblare.


Asamblaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assemblage)

1. asamblare.

2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.

3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parţiale.


Asintactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asyntactique)

1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.

2. (antonim) sintactic.