împachetare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (împacheta)
Etimologie: (împacheta)
1. acțiunea de a împacheta și rezultatul ei; ambalare, împachetat.
2. acțiunea de a pune lucrurile împreună într-un sac, ladă etc.
3. acțiunea de a pune hainele într-o valiză pentru o călătorie.
4. învelire cu scop terapeutic a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină.
5. (var.) (Transilv.) pachetare.
6. (antonime) despachetare, despachetat.