Dictionar

Rezultate secundare (împacă):

Acomoda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.

2. a se împăca.


Compatibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compatible)

1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.

2. (despre o funcţie, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.

3. (mat.; despre un sistem de ecuaţii) care admite (aceleaşi) soluţii.

4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informaţiile fără intermediar.


Concilia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concilier, lat. conciliare)

1. a soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord.

2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor.


Conciliator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)

1. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor.

2. s. m. f. împăciuitorist.


Diametral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamétral)

1. adj. referitor la diametru.

2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezişul.

3. (fig.) cu totul, absolut.

4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.


Incompatibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incompatible)

1. care nu se potriveşte, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva.

2. (mat.; despre un sistem de ecuaţii sau inecuaţii) care nu are soluţii.