anemolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémolithe)

1. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.

angledozer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angledozer)

1. buldozer cu lamă orientabilă, care împinge pământul lateral.

arc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeți.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.

cric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cric)

1. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus.

culee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culée)

1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade.
2. fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri.
3. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei.

decroșare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decroşa)

1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj.
2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal.
3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.