Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)
1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexture)
1. mod de împletire a firelor unei ţesături, care definesc structura ei.
2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănţuire; legătură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. matir)
1. a împreuna două frânghii, cabluri prin împletirea firelor care le compun.
2. a finisa ţesăturile de mătase artificială şi de celofibră prin micşorarea luciului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prosenchyme)
1. ţesut vegetal, din celule alungite, care rezultă din împletirea hifelor miceliene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. roman)
1. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporţii, care oglindeşte evenimente, episoade ale vieţii unei societăţi etc.
2. (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tresse)
1. șiret (din fire de lână, de mătase sau metal) ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul.
2. cordon din împletirea mai multor parâme, la confecționarea chingilor de pe bordul navelor.
3. împletitură din trei fire, în electrotehnică etc.
4. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi împletite.