Dictionar

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
 

buganvilea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougainvillée)

1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente și flori înconjurate de trei bractee colorate în roșu violaceu, cultivată pentru ornarea fațadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
 

circumferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonférence, lat. circumferentia)

1. cerc; lungimea cercului.
2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru.
 

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
 

enclusură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enclusure)

1. împrejmuire a terenurilor agricole obștești, în scopul transformării lor în pășuni, în Anglia, în sec. XV-XVIII.
 

grilaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grillage)

1. împrejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasă de sârmă.