Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (împrumuta + -[ă]tor)
1. I. care se împrumută, care recurge la împrumut.
2. care împrumută; de la care se împrumută.
3. (înv.; despre limbi) de la care se preiau cuvinte.
4. (despre comunități etc.) de la care se adoptă obiceiuri.
6. II. persoană care împrumută ceva, care are obiceiul de a împrumuta.
7. persoană de la care se împrumută ceva.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (împrumuta + -[ă]tură)
1. (oferire cuiva sau) obținere de la cineva, pentru utilizare temporară, a unui bun care urmează să fie restituit ulterior; împrumut.
2. sumă de bani care se dă cuiva sau se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituită ulterior (uneori cu dobândă); împrumutare.
3. preluare a unor obiceiuri ale altei comunități; împrumutare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. amortir)
1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăţi periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulaţie.
5. a atenua, a diminua (un şoc, un zgomot).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)
1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annuité, lat. annuitas)
1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arriéré)
1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; şi s. f. pl.) restant, nerambursat la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artă + -tecă)
1. colecţie de obiecte de artă.
2. secţie ce împrumută acasă tablouri şi alte diverse obiecte de artă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)
1. care aparţine băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.