Dictionar

anemospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémospore)

1. (bot.) spor împrăștiat prin vânt.
 

aviochimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aviochemisch)

1. referitor la tratamentul modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion.
 

burgadă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. bourgade)

1. burg mic ale cărui case sunt mai împrăștiate decât în oraș; târgușor.
 

dezagrega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désagréger)

1. tr., refl. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive.
2. (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra.
3. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia.
 

difuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffus, lat. diffusus)

1. răspândit în mai multe părți, împrăștiat.
2. lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă.
3. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului.
 

disemina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disséminer, lat. disseminare)

1. a răspândi, a împrăștia.