OK
X
acomoda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1.
refl.
a
se
adapta
la
anumite
condiții
noi
de
viață,
de
mediu;
a
se
obișnui.
2.
a
se
împăca.
compatibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compatible)
1.
care
se
împacă
sau
care
poate
exista
împreună
cu
altceva;
corespunzător,
potrivit.
2.
(despre
o
funcție,
o
calitate)
care
se
poate
exercita
simultan
cu
altceva.
3.
(mat.;
despre
un
sistem
de
ecuații)
care
admite
(aceleași)
soluții.
4.
(inform.;
despre
două
limbaje
sau
materiale)
care
poate
schimba
informațiile
fără
intermediar.
concilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. concilier, lat. conciliare)
1.
a
soluționa
un
diferend
pe
cale
amicală;
a
pune
de
acord.
2.
(jur.)
a
încerca
aplanarea
sau
evitarea
unui
litigiu
prin
împăcarea
părților.
conciliator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)
1.
adj.
care
tinde
spre
un
acord,
spre
împăcare;
împăciuitor.
2.
s.
m.
f.
împăciuitorist.
diametral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diamétral)
1.
adj.
referitor
la
diametru.
2.
adv.
de
la
un
capăt
la
altul;
de-a
curmezișul.
3.
(fig.)
cu
totul,
absolut.
4.
~
opus
=
total
opus;
de
neîmpăcat.
incompatibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incompatible)
1.
care
nu
se
potrivește,
nu
se
împacă
cu
altceva;
care
nu
poate
fi,
nu
se
poate
exercita
simultan
cu
altceva.
2.
(mat.;
despre
un
sistem
de
ecuații
sau
inecuații)
care
nu
are
soluții.