Rezultate secundare (împărţi):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impartial)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)
1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. subdiviser)
1. a împărţi în mai multe părţi mai mici o parte dintr-un întreg deja împărţit; a subdivide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)
1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit prin şiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creştinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporţii.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. birr)
1. unitatea monetară a Etiopiei din 1931, împărțită din 1944 în 100 santime (centime).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. borselletta)
1. borsetă mică, împărțită în general în compartimente, unde se pun actele, banii et cetera; borselină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. borsellino)
1. geantă mică (din piele de exemplu), împărțită în general în compartimente, unde se pun actele, banii et cetera; borseletă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (boxă)
1. a împărţi o încăpere în boxe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)
1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activităţi prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.