Dictionar

Rezultate secundare (înaltă):

înălțătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înălța + -tură)

1. ridicătură (de pământ); colină, deal, înălțime, movilă.


Abumarkub

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


Acrostol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii.

2. ornament, sculptură la prora unei nave.


Aeronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)

1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.


Agger

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.

2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.


Agradare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)

1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.