Rezultate secundare (înaltă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înălța + -tură)
1. ridicătură (de pământ); colină, deal, înălțime, movilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrostole)
1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)
1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)
1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. aggradation)
1. înălţare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeţei reliefului prin depuneri de materiale.