Dictionar

Aritmogrif

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arithmogriph)

1. joc de cuvinte încrucişate constând din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din acelaşi domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical.


Arlechin

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)

1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.

2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.

3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.


Cartuş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc.

2. piesă de hârtie care conţine un exploziv.

3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).

4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze.

5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuşi.

6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de ţigări sau sticle de băutură.


Context

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.

2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.

3. cuprins.

4. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică.


Favorit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.

2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.

3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.

4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.

5. cal socotit a fi capabil câștige o cursă.

6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.


Friză 1

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.

2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.

3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.

4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.