încastrare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. încastra)
Etimologie: (v. încastra)
1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
3. (var.) incastrare.