Dictionar

Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Algebrologică

Parte de vorbire: s.
Origine: (algebră + logică)

1. încercare de a înlocui operaţiile logice cu semne şi calcule.


Aventuros, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.

2. (despre oameni) înclinat se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.

3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.

4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).

5. plin de riscuri (ex. proiect ~).

6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.

7. predispus la aventuri amoroase.


Barocameră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (baro- + cameră)

1. cameră pentru încercarea rezistenţei fizice a piloţilor şi sportivilor în condiţii de variaţie a altitudinii şi presiunii; barotermocameră.


Canter

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. canter)

1. (hipism) galop scurt şi uşor, de antrenament; mic galop de încercare (cel mai adesea, înainte de cursă).


Comună

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)

1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.

2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.

3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.

4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.