Dictionar

Rezultate secundare (încheie):

Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Antebraţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-bras)

1. parte a braţului de la cot până la încheietura mâinii.

2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot şi genunchi.


Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.


Aprecație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)

1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.

2. (prin ext.) formulă de încheiere.


Articulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.

2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.

3. mod de a pronunţa un sunet.


ARTR-, ARTRO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. arthr/o/-, cf. gr. arthron)

1. „articulaţie, încheietură”.