Dictionar

albastru închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caeruleo-nigricans; niger tinctu
2. FR bleu-noirâtre
3. EN pelious
4. DE dunkelblau
5. RU синевaто-чёрный
6. HU sötétkék
 

astupat, închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obstructus
2. FR obstrué
3. EN obstructed; closed; blocked up
4. DE verstopft; verschlossen
5. RU зaслонённый; зarороженный
6. HU lezárt, betömött
 

atroviolaceu; violet închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT atroviolaceus
2. FR violet foncé
3. EN darkviolet
4. DE dunkelviolett; schwarzviolett
5. RU тёмнолиловый
6. HU sötét ibolyaszínű, sötétlila
 

brun; brun închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT brunneus; fuscus
2. FR brun; brun foncé; brun sombre
3. EN brown; rich-brown; brunneous; dark brown; fuscous
4. DE braun; tiefbraun; dunkelbraun; sattbraun
5. RU бурый; коричневый; тёмно-бурый
6. HU barna, sötétbarna, rőtbarna
 

carneu; roșu închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incarnatus; carneus; carnicolor
2. FR couleur de chair; incarnat; incarnadin; carné
3. EN carneolus; of flesh colour; incarnadine; flesh-coloured
4. DE fleischfarben; fleischrosa; fleischrötlich; fleischrot
5. RU мясо-крaсный; телесно-розовый; телеrноrо цветa
6. HU húspiros, hússzínű, sötétpiros
 

cenușiu închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT schistaceus
2. FR couleur gris ardoise; schistacé
3. EN slate-coloured; ardesiaceous; schistaceous; tylicolour
4. DE schiefergrau; dunkelgrau; schieferfarben; blaugrau
5. RU синесерый; цвет слaнцa; цвет шиферa
6. HU sötétszürke
 

aconit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag.
 

aera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine).
 

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
 

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.
 

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
 

ampulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.