Dictionar

Rezultate secundare (încorporare;):

Reîncorporare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reîncorpora)

1. acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei.

2. încorporare nouă; (înv.) reîntrupare.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Anexiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexion, lat. annexio)

1. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin.


Colaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collage)

1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj.

2. procedeu de execuţie a unor lucrări de pictură sau de ornamentaţie prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene.

3. tablou astfel realizat.

4. spectacol de teatru din diferite fragmente.

5. operaţie de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanţe.


Imisiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Immission)

1. propagare prin difuziune cu ajutorul curenţilor de apă sau de aer.

2. (ecologie) încorporarea și acumularea unei substanțe, în special a unui poluant, într-un mediu receptor: atmosferă, apă, sol și organisme vii.

3. cantitate totală de noxe dintr-un volum anumit de aer; concentrația de poluanți din aer.


încorporaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incorporation, lat. incorporatio)

1. încorporare.

2. construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea în verb se include complementul, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus.


Premilitărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + militărie)

1. (în România interbelică) pregătire militară a tinerilor între 18 şi 21 de ani, înainte de încorporare.