încorporație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. incorporation, lat. incorporatio)
Etimologie: (fr. incorporation, lat. incorporatio)
1. încorporare.
2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus.