OK
X
agrement
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrément)
1.
plăcere,
distracție,
divertisment.
2.
(jur.)
consimțământ,
încuviințare,
acord
internațional
între
părți
în
scopul
reglementării
raporturilor
juridice.
consimțământ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consentement)
1.
încuviințare,
aprobare;
asentiment.
permisiune/permisie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. permission, lat. permissio)
1.
învoire
dată
cuiva
de
a
face
ceva;
încuviințare.
2.
(în
forma
permisiune)
învoire
de
a
părăsi
serviciul
pe
o
perioadă
scurtă
de
timp,
dată
unui
militar.
3.
figură
de
stil
prin
care
vorbitorul
mărturisește
că
se
află
la
discreția
preopinentului.
întărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. întări)
1.
acțiunea
de
a
(se)
întări
și
rezultatul
ei.
2.
(înv.)
întăritură.
3.
sporire
a
rigidității
unei
substanțe.
4.
creștere
a
densității
unei
substanțe.
5.
(mil;
spc)
fortificare
a
unei
poziții
strategice.
6.
(mil;
ccr;
lpl)
fortificații.
7.
(mil;
ccr;
lpl)
trupe
militare
trimise
în
ajutorul
cuiva.
8.
(fig)
dobândire
a
capacității
de
a
suporta
loviturile
sorții.
9.
creștere
a
forței
cuiva.
10.
scrobire.
11.
consolidare.
12.
mărire
a
rezistenței
unei
piese,
a
unui
sistem
tehnic.
13.
întețire
a
unei
intemperii.
14.
reconfortare.
15.
recăpătare
a
puterilor
după
o
boală.
16.
(gmț)
consumare
a
unei
băuturi
alcoolice.
17.
(reg)
unire
a
stupilor.
18.
încuviințare
(a
unei
păreri
sau)
a
unei
propuneri.
19.
legalizare
a
unui
act.
20.
(ccr)
act
legalizat.
21.
confirmare
(a
unei
convingeri
sau)
a
unei
bănuieli.
22.
accentuare
a
unui
contur
într-un
desen.
23.
(îs)
pronume
de
~
=
pronume
care
accentuează
identitatea
persoanei
desemnate.
24.
(îs)
adjectiv
de
~
=
adjectiv
care
însoțește
un
substantiv
sau
un
alt
pronume
cu
scopul
de
a
accentua
obiectul
determinat.