Rezultate secundare (încât):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syndicat)
1. organizaţie profesională de masă care are drept scop apărarea intereselor salariaţilor.
2. uniune monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor şi, uneori, achiziţionarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zincate)
1. sare a hidroxidului de zinc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. alter ego, al doilea eu)
1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anamorfoza)
1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obţinută imagini corespunzătoare ecranului lat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)
1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.