Dictionar

Rezultate secundare (încărcătură):

Alimba

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din limb)

1. a limba.

2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite navigheze în ape de mică adâncime.


Amorsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.

2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.

3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.

4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.

5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.

6. nadă, momeală (pentru peşti).

7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.


Arima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrimer)

1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.


Autobenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Bombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.

2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.

3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.

4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.

5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.

6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.

7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.