activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

apostolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni.

asuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assumer, lat. assumere)

1. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări.
2. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea.

cauțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție.
2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.
3. (var.) cauție.

comisar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
4. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.

compensatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatoire)

1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații.