Dictionar

Rezultate secundare (îndestula):

îndestulare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndestula)

1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; belșug, abundență.

2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din abundență.

3. (var.) îndestulire.

4. (anton.) (înv.) neîndestulare.


Copios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copieux, lat. copiosus)

1. bogat, abundent; îndestulat.


Satisface

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. satisfacere)

1. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.).

2. a mulţumi; a da satisfacţie.


Satisfăcător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (satisface + -/ă/tor)

1. îndestulător; mulţumitor.


Suficienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sufficienza)

1. faptul de a fi suficient; îndestulare.

2. vanitate; îngâmfare ridicolă.


Suprasaturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sursaturation)

1. stare a unei soluţii în care concentraţia substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei.

2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură.


îndestulare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndestula)

1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; belșug, abundență.

2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din abundență.

3. (var.) îndestulire.

4. (anton.) (înv.) neîndestulare.